Înalt Prea Sfinţia voastră, Părinte Mitropolit TEOFAN,

Prea Sfinţia Voastră, Părinte Episcop GHERGHEL,

Domnule Preşedinte al Senatului, Crin ANTONESCU,

Domnule Primar, Gheorghe NICHITA,

Domnilor miniştri, parlamentari,

Dragi ieşeni, dragi români,

În fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, sărbătorim Mica Unire, evenimentul precursor al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, dar sărbătorim şi faptul că România s-a născut la Iaşi!

Este de datoria tuturor să ne amintim că această țară s-a construit greu, s-a construit cu multe sacrificii, s-a construit în secole și decenii, iar Iașul a dat mult în acest proces de modernizare construcţie. Odată cu Unirea de la 1859, iar, ulterior, în timpul Marelui Război, am pus la dispoziția țării tot ce aveam mai bun: am suplinit capitala României. Iaşul a fost capitala României neocupate, cu populaţia amplificată de peste 4 ori. Am găsit, însă, puterea de a rezista, deşi nu mai eram decât un petec de pâmânt neocupat, bântuit de tifos şi cu armatele duşmane ameninţându-l. Din suferinţa aceea s-a născut România Mare.

Aceste lucruri nu sunt astăzi frustrările noastre, ci sunt adevărurile României, sunt adevărurile tuturor românilor. La scara istoriei, sacrificiul nu înseamnă datorie ce se recuperează, ci datorie care te împlinește: niciodată și nimic nu ne va putea lua acest statut! Suntem și vom rămâne capitala culturală, simbolică și spirituală a României!

Nu este un secret pentru nimeni că decalajele dintre Moldova și restul țării sunt istorice. Ceea ce nu s-a întâmplat în multe locuri din Europa, dar s-a întâmplat din nefericire la noi, este că aceste decalaje au fost menținute și nu s-a încercat atenuarea lor. România nu poate fi împărțită în culori, în nume proprii sau în puncte cardinale atunci când vine vorba de investiții fundamentale care vor măsura și cântări generațiile de români în raport cu ceilalți europeni. Dacă noi nu am eliminat decalajele din interiorul României într-un secol, cum vom reuși oare să eliminăm decalajele dintre noi și restul europenilor?

Dacă în viitorul apropiat nu vom avea încă o autostradă, dacă nu vom avea spital regional, lucruri care nu depind de noi, ci de puterea centrală, acest lucru nu va fi un eșec al Iașului. Va fi un eșec al fiecărui român. Atunci această țară nu va fi doar mai săracă, va fi mai puțin sigură, mai puțin demnă și mai puțin europeană! Dacă toți acești ani vor fi astfel risipiți, ce vom spune atunci, în 2018, când România va împlini 100 de ani de la nașterea ei? Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a mărturisit de multe ori că știa că misiunea sa avea să se încheie la câțiva ani după actul Unirii. A știut de la bun început că va face un bine, care nu i se va întoarce niciodată și a trăit mereu cu această resemnare. La fel, noi, urmașii lui, trebuie să construim marile proiecte ale Iașului, fără a aștepta laude.

În aceste momente, când ne simţim mai solidari, să îndreptăm gândurile noastre spre românii de dincolo de Prut. România trebuie să sprijine Republica Moldova la nivel politic, instituțional și pragmatic. Aceasta este o altă lecție, pe care trebuie s-o învățăm de la istorie, de la Unirea din 1859 și de la marii politicieni care au realizat-o.

Iaşul trebuie să privească spre viitorul său. Probabil, într-un timp pe care nimeni nu îl știe cu precizie, dar pe care toți îl simțim aproape, Iașul nu va mai fi cel mai mare oraș de la granița estică a Uniunii Europene, pentru că limita Europei nu va mai fi pe Prut, ci pe Nistru. Aceasta, trebuie să recunoaștem, este o șansă pentru noi, ieșenii.

Avem o capitală de un milion de locuitori, de un milion de români, nu la 400 de km de noi, ci doar la 150 km. Trebuie să facem acest lucru mai prezent, mai vizibil, mai clar. Trebuie să ne pregătim pentru a avea o țară care să primească pe toți fiii ei. Ce le arătăm noi românilor de peste Prut când noi nu avem încă o autostradă care să lege Moldova istorică de Transilvania?

O naţiune puternică se cunoaşte şi după idealurile care o animă. În istorie, am reuşit să depăşim încercările atunci când am fost uniţi, când am avut conştiinţa unui ideal. La 1859 am desăvârşit un proiect naţional atât de însemnat pentru că am avut un deziderat care ne-a adus laolaltă: Unirea.

Să celebrăm împreună Unirea Principatelor şi să reflectăm la semnificaţia acestei zile în care înţelegem că România suntem fiecare dintre noi şi toţi laolaltă.

La mulţi ani, ieşeni! La mulţi ani, români!